

Schitul Sihla
Prezenta pustnicilor la Sihla este situata pe la inceputul sec al XIII-lea, traditie transmisa prin viu grai de la vechii monahi. Prima mentionare scrisa apare intr-un zapis sarbesc din anul 1326, precum ca la Sihla exista o sihastrie apartinand de Biserica Alba de la Manastirea Neamt.
Prima bisericuta de lemn a fost ridicata din porunca domnitorului Stefan cel Mare in 1457 dupa lupta de la Orbic.
In a doua jumatate a sec al XVII-lea si inceputul sec al XVIII-lea, Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla a sihastrit aproape 40 de ani in chilia ascunsa sub stanca, apoi in pestera ce astazi ii poarta numele.
La anul 1741, familia boierilor Cantacuzino, va ridica biserica mare din vale, cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.
In anul 1763, pe locul vechii bisericute dintr-un brad, Aga Ionita Cantacuzino Pascanu va ctitori biserica mica din deal, care va fi realizata tot dintr-un lemn, cu hramul Schimbarea la Fata, in memoria prietenului sau Ioan Coroi, mort accidental la o vanatoare de cerbi in prapastia ce a ramas cu denumirea Rapa lui Coroi.